DE CE VOR OAMENII SA FIE PROPRIETARI?

 Unul dintre cele mai interesante aspecte atunci când comparăm procentele proprietarilor de locuințe din diferite țări este că acestea nu par să fie corelate cu nivelul de bogăție sau cu nivelul de fericire al respectivelor popoare.

Cu o rată a proprietății de 96,6% în 2012 (conform Eurostat), România este clasată pe primul loc în Europa, înaintea Novergiei, care are un nivel de 84,4%, în timp ce Germania rămâne la un nivel de 53,3% și pe a 42-a poziție în clasament. Dar dacă comparăm PIB-ul acestor țări, cât și nivelul perceput de fericire conform unui raport global realizat de Organizația Națiunile Unite în 2012, rezultă diferite combinații: grad de proprietate ridicat + PIB/cap de locuitor ridicat + grad înalt de fericire (Norvegia, a treia cea mai fericită țară din lume cu un PIB/cap de locuitor de 99,6 mii USD), grad de proprietate scăzut + PIB/cap de locuitor ridicat + grad înalt de fericire (Germania, clasată pe locul 30 în topul celor mai fericite țări, PIB/cap de locuitor de 42,6 mii USD) și un grad înalt de proprietate + PIB/ cap de locuitor scăzut + nivel de fericire scăzut (România, PIB/cap de locuitor la 8,4 mii USD și a 80-a poziție în topul celor mai fericite țări). Lăsând la o parte posibilele motive culturale pentru care românii au o predispoziție mai mare să vadă viața în negru, prin comparație cu vecinii lor europeni, luând și alte exemple din diferite țări – europene sau nu – nu ar rezulta mai multe corelații.

Câțiva factori pot explica aceste diferențe în rata de proprietate asupra locuințelor. În primul rând, motivele istorice și culturale pot explica rata crescută de proprietate din majoritatea țărilor Est Europene, când proprietățile naționalizate au fost retrocedate populației, precum s-a întâmplat în România după 1990. De asemenea, distrugerea totală sau parțială a aproape 4,5 milioane de case din Germania înfrântă în 1945, urmată de o lansare a unui program important de finanțare a locuințelor de către stat, dar și condițiile stringente de eligibilitate pentru a obține un credit ipotecar ca persoană fizică, au condus la situația actuală din Germania.

Acest ultim exemplu demonstrează rolul critic pe care guvernul l-a jucat în favorizarea, sau nu, a proprietății asupra locuințelor, precum, spre exemplu, reducerea de taxe, reducerea dobânzilor la creditele ipotecare în Franța (program sistat în 2011) sau reglementarea chiriilor din Germania de astăzi. Deși evoluția demografică a jucat un rol important în evoluția prețurilor proprietăților în Franța și Germania în ultimii ani (din 2005 Germania pierde 100.000 de locuitori în fiecare an, în timp ce Franța câștigă 375.000), creșterea de 100% a prețurilor proprietăților în Franța, comparativ cu o creștere de 5% în Germania în ultimii ani, demonstrează impactul semnificativ pe care politicile guvernamentale îl au asupra pieței imobiliare. Nu în ultimul rând, motivele personale, precum dorință de a fi proprietar pentru a asigura o locuință pentru copii, protejarea familiei împotrivă fluctuațiilor din piață chiriilor sau a beneficia de câștiguri din aprecierea proprietăților, sunt factori importanți care influențează fluctuațiile ratelor de proprietate a locuințelor.

În acest context, situația României este cu atât mai interesantă. Precum am precizat mai sus, România are o rată a proprietății uimitoare, aproape de 100%. În anii dinaintea lui 2008 piață a fost caracterizată de o speculă puternică (în special pe terenuri), favorizată de o comunitate bancară avidă de cote de piață și cu suficiențe resurse de finanțare de la companiile-mamă. Din 2008, lipsa unei finanțări pe termen lung, combinată cu politici de garantare mai stricte și ezitarea indivizilor de a investi pe termen lung în anumite perioade, au dus la o scădere de 50% a prețurilor proprietăților imobiliare. În timp ce muți indicatori macroeconomici ai României devin sau rămân pozitivi și se clasează printre cei mai buni din Europa (creștere PIB, rata șomajului, deficit bugetar etc.) va fi cu adevărat interesant să urmărim evoluția ipotecilor și a pieței imobiliare în următorii doi ani.
Având în vedere ca nu mai rămâne prea mult loc pentru o creștere a gradului de proprietate, trebuie să sperăm că perspectiva unei aprecieri a pieței imobiliare va conduce la un avans al României, aflata acum pe a 80-a poziție, în față Libiei și după Kosovo, în topul ONU al celor mai fericite țări.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.